Prefață

Prefață

de Dragoș Stanca

Cunosc senzația pe care o vei avea citind cartea asta, pentru că am avut-o eu însumi. Un amestec de fascinație și neliniște, ca atunci când privești ceva frumos și periculos în același timp.

Ții în mâini prima carte pe care am parcurs-o pe nerăsuflate după mulți ani în care nu mai experimentasem acest FOMO ca cititor.

Lucrez în domeniul digital de peste douăzeci și cinci de ani. Întâi ca jurnalist, apoi ca antreprenor și investitor. În ultima vreme, ca „avocat" al ideii că tehnologia poate fi folosită și etic, nu doar profitabil. Am lansat zeci de produse de presă, am construit companii și platforme tech, am organizat mari evenimente tech, am investit în startupuri. Am pierdut și am câștigat pariuri legate de viitorul digital.

Am crezut, mereu, că înțeleg mai bine decât cei din jur spre ce ne îndreptăm. Inteligența artificială este prima tehnologie din viața mea care m-a făcut să nu mai fiu sigur că înțeleg. Nu pentru că nu o înțeleg. Pentru că, de fiecare dată când cred că i-am prins limitele, limitele se mută. Și nu în ani, cum s-a întâmplat cu valurile tehnologice de până acum. În săptămâni. Cel mult luni.

Aici e și pariul acestei cărți. Virgil Tornoreanu nu scrie din afară, ca un comentator care privește fenomenul de la distanță. Scrie din interiorul industriei. Conduce echipe în România și în Austria, vede zilnic ce înseamnă „mai mult cu mai puțini oameni" în software, în imobiliare, în automatizare. Offline și online.

Mai mult decât atât. A scris cartea împreună cu inteligența artificială și o recunoaște deschis. E o ironie pe care nu o ascunde, ci o transformă în argument. Cartea despre economia de tip centaur a fost scrisă chiar așa, de un centaur.

Întrebarea de la care pornește totul este simplă, dar profund incomodă. Ce se întâmplă când mașinile devin atât de eficiente încât distrug chiar cererea pe care s-a sprijinit economia un secol întreg?

Henry Ford, în 1914, a înțeles ceva ce arhitecții economiei de azi par să fi uitat. Că muncitorii lui erau și clienții lui. Dacă nimeni nu mai are din ce cumpăra, mai contează cât de ieftin produci?

Ce mi-a plăcut la cartea pe care o ții în mâini, și ce o desparte de literatura apocaliptică sau, dimpotrivă, naiv-tehno-optimistă care inundă acum piața, e că nu vinde nici frică, nici minuni. Tornoreanu calculează. Imaginează. Proiectează.

Pornește de la o fabrică din Michigan și ajunge în Silicon Valley, în China, în India și, esențial pentru noi, în România. Așază pe masă cinci viitoruri posibile. De la centaurul în care omul și mașina se întăresc reciproc, până la oracolul în care câțiva decid pentru toți. Iar între ele, contractul rescris, revoluția ieftinității și ciclul lui Icar. Ne lasă pe noi să cântărim spre care alunecăm.

Pentru că asta e, în fond, miza. Niciunul dintre aceste viitoruri nu e predeterminat. Echilibrul dintre productivitate și consum, ne spune autorul, nu se va găsi de la sine. Va trebui proiectat.

Iar proiectarea nu e treaba „lor". A guvernelor, a corporațiilor, a unei elite tehnice undeva departe. Este, în primul rând, a noastră. A fiecăruia dintre noi care alegem să lucrăm cu aceste instrumente noi, dar și să le cerem celor care le construiesc să cântărească lucrurile și etic, nu doar cu ochii la profit.

Pentru că miza, de data asta, nu e „doar" foarte mare. Nici extrem de mare. E pur și simplu existențială.

Tocmai de aceea avem nevoie de o hartă. Iar această carte e, în opinia mea, una dintre cărțile-reper care ne pot ajuta să navigăm prin ce vine. Nu doar aici, în România ori în Europa. Oriunde în lume.

— Dragoș Stanca

antreprenor și eticist tech

Cartea continuă cu 18 capitole, de la buclă până la cele cinci viitoruri.

Cumpără cartea Sau întreab-o direct